Ai observat vreodată cât de mult contează felul în care vorbești cu cineva? O singură propoziție poate să deschidă o ușă sau să o închidă pentru totdeauna. Incluziunea nu stă în legi sau în clădiri cu rampe. Ea începe cu atitudinea și vorbele pe care le alegi în fiecare zi.
De ce atitudinea ta contează enorm pentru incluziune
Când întâlnești o persoană care se mișcă diferit, gândești mai întâi „are o problemă” sau „are o poveste”? Diferența dintre cele două gânduri schimbă totul. Prima variantă îl pune pe celălalt într-o cutiuță. A doua îl lasă om, cu numele și cu visurile lui. Incluziunea crește din obiceiul de a vedea mai întâi omul, nu eticheta.
Îți aduci aminte când erai mic și cineva râdea de felul în care vorbeai? Te simțeai mic și singur. Exact așa, se simt și persoanele cu dizabilități când aud „săracul” sau „ăla în cărucior”. Vorba ta devine oglinda în care se privesc. Dacă oglinda arată urât, se simt urâți. Dacă arată respect, cresc.
Cum schimbi limbajul ca să susții incluziunea
Spune „persoană cu dizabilitate” în loc de „invalid” sau „handicapat”. Sună diferit pentru că este diferit. Pune omul pe primul loc. „Invalid” înseamnă „nu e valid”. Cine decide ce e valid? Nimeni nu are dreptul ăsta.
Evită „suferă de”. Majoritatea persoanelor cu dizabilități nu se trezesc dimineața gândindu-se că suferă. Se gândesc la cafea, la muncă, la persoanele iubite. „Are sindrom Down” e mai corect decât „suferă de sindrom Down”. Ei au, nu suferă. Viața lor nu e doar boala sau lipsa.
Nu spune „în ciuda dizabilității lui a reușit”. Pentru că de fapt spui că succesul lui e ciudat, că nu era normal să reușească. Mai bine zici „a reușit și are și dizabilitate”. Pui succesul pe primul loc, cum merită.
Stop discriminare prin cuvintele pe care le folosești zilnic
Când auzi pe cineva spunând „orbul”, spune-i blând: „Știi, eu zic persoană nevăzătoare, mi se pare mai corect.” Nu faci scandal. Doar arăți altă cale. Majoritatea oamenilor vor să fie buni, doar nu știu cum.
La birou, dacă ai coleg în scaun rulant, nu întreba „te ajut?”. Întreabă „ai nevoie de ajutor?”. Diferența e uriașă. Prima variantă presupune că nu se descurcă. A doua lasă demnitatea intactă.
Diversitate și incluziune în familie și între prieteni
Acasă, învață copiii să spună „are nevoie de scaun rulant”, nu „e în cărucior”. Copiii copiază tot. Dacă aud respect, vor crește cu respect. Incluziunea se învață devreme și rămâne pe viață.
Când vorbești despre cineva care nu aude, spune „persoană cu deficiențe de auz” sau „persoană surdă”, după cum preferă fiecare. Mulți din comunitatea surzilor spun, mândri, „sunt Surd”, cu S mare, pentru că e cultură, nu boală. Ascultă și învață de la ei.
Stop discriminare în spațiul public și pe internet
Pe stradă, nu te uita lung când vezi pe cineva diferit. Zâmbește normal. Un zâmbet costă zero și înseamnă totul. Dacă vezi pe cineva care are nevoie de loc în autobuz, oferă-l fără să spui „pentru că ești…”. Oferă-l pentru că ești om.
Pe internet, când vezi comentarii urâte, scrie calm „hai să vorbim cu respect”. Nu ai nevoie de discursuri lungi. Câteva cuvinte spuse frumos schimbă mai mult decât 10 postări furioase.
Persoanele cu dizabilități au dreptul la limbaj demn
Când scrii un articol sau un mesaj, folosește poze cu persoane cu dizabilități care fac lucruri obișnuite: râd, lucrează, iubesc. Nu doar poze cu ei ținând mâna altcuiva „de ajutor”. Ei nu au nevoie doar de ajutor. Au nevoie de respect și de șanse egale.
Dacă organizezi un eveniment, scrie „accesibil pentru persoane în scaun rulant” nu „permitem și căruțe”. Sună dureros pentru că este dureros. Cuvintele dor mai tare decât crezi.
Diversitate și incluziune la locul de muncă
La birou, când vine un coleg nevăzător, nu spune „o să fie greu”. Spune „o să găsim împreună soluțiile”. El știe deja ce poate face. Are nevoie doar să i se dea șansa să arate.
Nu folosi „deficient” niciodată. Cuvântul ăsta taie ca un cuțit. Spune „are o dizabilitate” sau „folosește baston alb”. Descrie realitatea fără să jignești.
Incluziunea înseamnă să vezi talentul, nu obstacolul
Când angajezi pe cineva cu dizabilitate, angajezi omul, nu dizabilitatea. Mulți au abilități incredibile tocmai pentru că au trecut prin provocări. Ascultă-le poveștile. O să te uimească.
Dacă ai un coleg cu tulburare de spectru autist, nu spune „e ciudat”. Spune „gândește diferit și ne ajută să vedem lucrurile altfel”. Multe companii mari au echipe mai bune datorită lor.
Incluziunea e în mâna ta în fiecare zi
Ai văzut cât de simplu e? Schimbi o vorbă, schimbi o viață. Începi cu tine și cu felul în care vorbești. Incluziunea cere doar inimă și atenție.
Data viitoare când deschizi gura în timpul unui interviu, amintește-ți: cuvintele tale construiesc sau dărâmă punți. Alege să construiești. Persoanele cu dizabilități vor respect și șanse egale. Dă-le asta prin fiecare ușă ținută deschisă fără să faci din asta un eveniment.
Incluziunea nu e un proiect mare. E o serie de momente mici în care alegi să fii om cu alți oameni. Începe azi, Continuă mâine. Lumea se schimbă când vorbești ca un prieten adevărat.
Află cu ce se confruntă minoritatea etnică romă când e vorba de angajare citind: Minoritatea romă la job, de la provocări la soluții
