Știi cum e să auzi că cineva nu primește un loc de muncă doar pentru că e rom? Te doare puțin? Sau probabil ești în situația în care vrei să angajezi oameni noi și îți dorești să fii corect cu cei din minoritatea etnică romă.
Ei bine, astăzi vreau să-ți povestesc despre provocările unui job pe care le întâmpină minoritatea etnică romă. Hai să vedem împreună ce soluții există ca să schimbăm lucrurile în bine.
Provocările unui job pe care le trăiesc zilnic romii în România
Când vorbim despre provocările unui job pentru minoritatea romă, primul lucru care apare în minte e discriminarea. Mulți angajatori nici nu ascund că nu vor „țigani” în firma lor. Îți dai seama cât de greu e să-ți cauți de lucru când știi că numele tău sau adresa din Bucium, Ferentari sau dintr-un sat din Mureș te scoate automat din cursă? Uneori nici nu ajungi la interviu. Alteori ajungi, dar te simți judecat din prima secundă pentru cum arăți sau cum vorbești.
Astfel, de multe ori dacă cineva din minoritatea etnică romă trimite un CV, multe firme îl pun deoparte doar pentru că numele sună altfel. Da, se întâmplă și acum, în 2025. O fată pe care o cheamă Florentina Ionela Cioabă poate primi jumătate din invitațiile la interviu față de Andreea Popescu cu același parcurs profesional. Discriminarea romilor începe chiar din prima secundă când începi să citești CV-ul.
Iar dacă se ajunge la interviu, lucrurile devin și mai grele. Angajatorul întreabă unde locuiești. Dacă spui Ferentari, zâmbetul dispare. Dacă taci, tot rău, pentru că pare că ascunzi ceva. Provocările unui job apar și când colegii noi aud accentul sau văd hainele mai colorate și încep glumele proaste la cafea.
Discriminarea romilor nu se întâmplă doar la angajare. Se întâmplă și după. Colegii fac glume proaste, șefii îți dau cele mai grele sarcini, clienții cer să vorbească cu altcineva. Am cunoscut o fată care lucra ca vânzătoare și o clientă i-a zis direct: „Nu-mi place să-mi dea o țigancă restul”. A plecat acasă plângând. Acestea sunt provocările unui job reale, care dor zilnic.
De ce apare discriminarea romilor la locul de muncă atât de des?
Prejudecățile vin din copilărie. Mulți dintre noi am crescut auzind „nu te juca cu țiganii” sau „ăia fură”. Aceste vorbe ne rămân în cap și când ajungem adulți. Apoi vin știrile care arată doar partea urâtă, niciodată pe cineva care muncește cinstit. Așa se creează un cerc vicios: romii au mai puține șanse la o școală bună, termină mai rar facultatea, ajung în joburi prost plătite sau la negru, iar lumea zice „vezi, așa sunt ei”. Dar nu așa sunt. Așa îi împinge societatea să fie.
Lipsa actelor, lipsa unei adrese stabile, fac provocările unui job și mai mari. Dacă nu ai buletin cu adresă în oraș, multe firme nici nu te primesc în evidență.
Incluziunea socială începe cu pași mici la job
Știi ce mi se pare frumos? Că lucrurile se pot schimba când cineva întinde o mână. Am văzut firme care au zis „gata, vrem să angajăm și romi și o să-i învățăm noi meserie”. Au luat tineri fără experiență, le-au plătit cursuri de calificare, le-au dat mentor. La început, colegii erau sceptici, dar după câteva luni lucrau umăr la umăr și râdeau împreună la pauza de masă.
Departamentul HR are putere mare aici. Faceți un curs scurt de o oră despre discriminarea romilor și cum să nu cazi în capcană. Invitați un mediator rom care să povestească experiența lui adevărată. Oamenii ascultă mai bine când aud o voce reală, nu slide-uri.
Un băiat pe nume Ion mi-a povestit că el a fost primul rom angajat la o fabrică mare de mobilă. La început, îl evitau toți. Dar el venea mereu la timp, lucra bine, ajuta pe toată lumea. După un an l-au făcut șef de echipă. Acum râde și zice că el e „țiganul lor preferat”.
Ce poți face chiar tu ca să ajuți la incluziune socială
Dacă ai o firmă mică sau lucrezi la resurse umane, gândește-te să pui anunțuri unde scrii clar că sunteți deschiși pentru toată lumea. Uneori ajunge doar să scrii „angajăm fără discriminare” ca să atragi oameni care altfel nici nu ar aplica.
Dacă ești angajat obișnuit, fă un gest simplu: când vezi că un coleg de etnie romă e tratat urât, spune ceva. Un „nu e ok ce ai zis” spus la momentul potrivit face minuni. Prietenia se naște între oameni, nu între etnii.
Provocările unui job se rezolvă când învățăm să vedem omul, nu eticheta
La finalul zilei, provocările unui job pentru minoritatea etnică romă nu sunt doar problema romilor. Sunt și problema noastră, a tuturor. Pentru că o societate în care 3% din oameni nu au loc la masă nu e o societate sănătoasă. E ca o familie în care un frate e mereu ținut afară în frig.
Eu cred că schimbarea începe cu tine și cu mine. Cu un zâmbet în plus, cu o mână întinsă, cu curajul de a spune „hai să-i dăm o șansă”. Am văzut că funcționează. Am văzut romi care au ajuns ingineri, medici, patroni. Am văzut colegi care au devenit prieteni pe viață.
Când discriminarea romilor devine poveste veche
Închipuie-ți peste cinci ani că intri în firmă și vezi oameni de toate felurile lucrând liniștiți. Romi, maghiari, români, toți la aceeași masă la prânz. Nimeni nu mai șoptește când trece cineva cu pielea mai închisă la culoare. Provocările unui job pentru minoritatea etnică romă au devenit amintiri pentru că cineva a început să schimbe lucrurile pas cu pas.
Tu, cel care citești asta din departamentul HR, ai cheia în mână chiar azi. Un CV nediscriminatoriu, o vorbă bună, un salariu corect. Atât trebuie ca incluziunea socială să devină realitate.
Minoritatea etnică romă nu cere milă. Cere doar șansa pe care o merită orice om. Când dai acea șansă, primești înapoi muncitori serioși, recunoscători și loiali. Discriminarea romilor dispare când tratăm oamenii ca oameni.
Vezi și: Află cum putem transforma școala într-un spațiu intercultural
